FC Altona

Campionatul de fotbal cel dat dracului al lui Dragomir intra intr-o prima pauza. S-au jucat sase etape, echipele s-au pozitionat dupa puteri si dupa pretentii. Desigur, programul primelor sase etape a influentat intr-o oarecare masura clasamentul insa suporterii isi pot face o idee despre viitor. Au plecat deja antrenori. Piturca, Levi, Ticleanu si Stoichita au fost nevoiti sa abandoneze posturile. Caro si Andone isi asteapta rindul iar Mandorlini este la incalzire. Petrovic este cu ochii pe patron si pe statele de salarii ale jucatorilor.

Pariorul care a mizat in iulie doua mii de lei pe retrogradarea Unirii Urziceni la cota 501-1 si-a depus deja cererea de concediu pentru luna iunie a anului viitor si viziteaza acum agentiile de turism. Gigi Becali joaca si el potul. Ideea ne este repetata obsesiv, zi de zi, pe toate canalele tv, in toate ziarele.

Rapid a inceput binisor. Echipa nu este chiar in capul mesei dar are un handicap de doar trei puncte fata de lider dupa un program infernal. Sumudica a fost nevoit sa infrunte patru echipe aflate in primele opt si doua foste candidate la titlu aflate in vremuri grele. Trei victorii, doua egaluri si o infringere reprezinta un start rezonabil. Cu atit mai mult cu cit echipa este noua iar relatiile de joc au nevoie de multe imbunatatiri. Fata de anii trecuti inregistram ceva schimbari. Echipa nu mai ataca in valuri si nici nu-si mai creeaza ocazii cu nemiluita. Asta se datoreaza, poate, si adversarilor puternici intilniti insa in mod cert are de-a face cu multitudinea de schimbari de la echipa. Pe de alta parte, insa, Rapid are in acest sezon o aparare de fier. Mai mult, echipa are determinare si o mare dorinta de victorie. Acum, Marius Sumudica are ceva mai mult timp pentru a-si pregati lotul. Urmeaza inca doua etape de foc dupa care lucrurile incep sa se mai relaxeze.

Cap de afis va fi partida Rapid- CFR Cluj, o partida pe care oamenii lui Sumi vor sa o cistige neaparat. Initial am vrut sa scriu “derby” insa mi-am amintit la timp ca mostenim de la comunisti un singur derby. Dupa aceea, urmeaza deplasarea de la Craiova. Ca sa parafrazez un proverb cunoscut, scapam de doctorul M si dam peste Piturca…Marius Sumudica isi doreste doua victorii din aceste partide iar obtinerea lor ar insemna depunerea oficiala a candidaturii la titlul de campioana. Nu ar fi singura candidatura, desigur. Cele doua cluburi comuniste, ca si echipa doctorului M, nu vor sta cu miinile in sin. Dar de abia atunci vom putea spune ca sezonul este lung si ca mai sint destule etape pina la sfirsit.

Deocamdata, privim cu dezinteres zbaterile echipei lui Razvan si urmarim cu sufletul la gura orice miscare, orice schimbare, orice declaratie, orice adiere de vint alb-visiniu dinspre Prorapid. Ne bucuram alaturi de Sumudica si trupa lui. Ne intristam alaturi de Sumudica si trupa lui. Respiram, zimbim, plingem, injuram, sarbatorim, traim si murim alaturi de Sumudica si trupa lui alb-visinie. Sumudica si trupa lui reprezinta viata suporterului rapidist. Si farmecul ei.

Rapid a jucat o partida de referinta la Sibiu. Este prima victorie in deplasare a lui Marius Sumudica pe banca Rapidului. Partida a fost dificila, echipa gazda era neinvinsa in campionat si are un joc foarte bun. Rapid a trecut peste toate dificultatile si si-a atins scopul.

Diferenta a fost facuta de dorinta de victorie a baietilor in visiniu. Cel mai clar s-a vazut asta dupa deschiderea scorului. Odata vazuti cu 1-0 pe tabela de marcaj, rapidistii au luptat din toate puterile pentru victorie. Sumudica a facut schimbari, s-a agitat pe marginea terenului. Insa era clar ca jucatorii nu mai au nevoie de nici o indicatie. Aflati in inferioritate numerica, alb- visinii nu au dat nici un pas inapoi. Ocazia clara de a inscrie a apartinut tot Rapidului. Eliminarea lui Ovidiu Herea ne-a aratat un jucator disperat si zece coechipieri decisi sa tina scorul. Eliminarea lui Sburlea ne-a aratat un jucator care parasea terenul intrebindu-se cit mai este pina la final. Practic, am vazut o echipa a Rapidului decisa sa cistige cu orice pret. Si a cistigat. Dar pretul a fost mare. Herea si Sburlea nu vor putea juca impotriva lui CFR Cluj.

Partida nu a fost foarte spectaculoasa. Ceea ce devine din ce in ce mai evident este ca Marius Sumudica a reusit sa imprime echipei sale un spirit de lupta cum Rapid nu a mai etalat de mult. Jucatorii lui Sumudica vor sa cistige si nu se dau inapoi de la nici un sacrificiu pentru asta. Apararea echipei este de fier si asta este un alt semn bun. Poate ca pe masura ce victoriile se vor aduna si tensiunea va scadea, vom asista si la spectacol. Pentru ca la Sibiu, Rapid a cistigat scrisnind din dinti.

Edificator este comentariul suporterilor rapidisti dupa acest meci: “am cistigat fara sa jucam bine”. Rapid a controlat jocul si s-a impus in inferioritate numerica in fata unui adversar care provoaca frica multor echipe. In acceptiunea rapidistilor insa, asta nu este de ajuns. A juca bine inseamna a face spectacol…Marius Sumudica stie toate astea si nu va uita. Doar ca, deocamdata, are nevoie de citeva victorii la rind. Pentru incredere.

Meciul de la Sibiu mi-a provocat o singura durere. Tricoul alb-visiniu cu numarul 99 a fost facut celebru de Viorel Moldovan. Nu trebuie sa adaug nimic privitor la sentimentele suporterilor rapidisti pentru Viorel Moldovan. Astazi, tricoul lui Moldovan a ajuns sa fie purtat de un jucator care transforma o centrare ideala in sase metri intr-un prilej nimerit pentru o pasa delicata catre portarul advers. Cred ca si lui Viorel Moldovan i-au dat lacrimile vazind faza respectiva…

Venirea lui Marius Sumudica pe banca Rapidului a reaprins imaginatia si-asa foarte bogata a suporterilor rapidisti. Venirea lui Dinu Gheorghe a dus lucrurile si mai departe. Rapidistii si-au dorit intotdeauna un rapidist pe banca. L-au primit. Rapidistii au simtit nevoia unui conducator cu coloana vertebrala care sa apere echipa si clubul in fata presei, dar care, mai ales, sa fie in stare sa-l puna la respect pe mult prea influentabilul si schimbatorul patron al echipei. L-au primit.

Multele imprumuturi de jucatori din perioada “fara mama, fara tata, dar cu Naica” au expirat. Au fost adusi jucatori noi. Formarea unei echipe este prima sarcina a lui Marius Sumudica. Formarea unei echipe competitive in regim de urgenta (dat fiind calendarul pretentios) a devenit a doua sarcina a lui Sumudica. Sumi a inceput bine si a continuat acceptabil. A venit meciul din groapa. Echipa lui Sumudica a facut o prima repriza entuziasmanta, ca promisiune a vremii ce va sa vina. A clacat inexplicabil in repriza a doua, ca dovada a faptului ca n-a ajuns inca acolo unde trebuie. Apoi, echipa lui Sumudica a cistigat profesional dar fara stralucire partida cu Gloria Bistrita. A fost un semn ca lucrurile incep sa se lege. De ce spun asta? Pentru ca in primavara Rapid a ratat victoria acasa cu Astra, Craiova si Ceahlaul tocmai atunci cind partide jucate fara stralucire in fata unor adversari modesti impuneau victorii de serviciu.

Trupa in formare a lui Marius Sumudica joaca miine seara la Sibiu in fata revelatiei campionatului, Gaz Metan Medias. Atit presa cit si suporterii neutri anticipeaza un duel tare. In primul rind este vorba de gindirea si anticipatia celor doi antrenori. Apoi, toata lumea va fi cu ochii pe duelul celor doi prieteni brazilieni, Eric si Juliano Spadacio. Rapidistii stiu ca miza este foarte mare pentru trupa lui Sumudica. Echipa are nevoie de victorii, trebuie sa inceapa sa cistige si in deplasare. Cei doi antrenori sint calmi. Pusztai s-ar declara foarte multumit cu un egal. Stie ce adversar are in fata. Sumudica , la rindul lui, n-ar fi dezamagit cu un egal, avind in vedere prestatiile de pina acum ale adversarului si faptul ca echipa lui este la inceput de drum. In aceasta ecuatie mai intervin doi factori. Primul ar fi anuntul lui Dinu Gheorghe dupa catastrofa din groapa, anume ca jucatorii au nevoie de victorii cu Bistrita si cu Gaz Metan daca mai viseaza la prime. Iar jucatorii sint sensibili la astfel de argumente. Al doilea factor esential este asul din mineca lui Marius Sumudica. Oricit de echilibrat ar putea fi duelul dintre Eric si Juliano Spadacio, soarta meciului ar putea fi decisa cu usurinta de Ovidiu Herea, cel mai in forma jucator din toata divizia lui Metica.

Suporterii rapidisti simt, stiu, presimt toate astea. In afara de galeria venita de la Bucuresti si din imprejurimi, rapidisti din tot Ardealul vor fi prezenti -la 30 lei biletul- in tribunele stadionului din Sibiu. Sibieni, suporteri din Brasov, Blaj, Sebes, Vint, Alba Iulia, Cluj, Arad, Oradea, Tg Mures, Baia Mare si  din toate localitatile mai mici sau mai mari ale Ardealului vor cauta sa-si faca drum spre Sibiu pentru a fi alaturi de trupa lui Marius Sumudica. In conditiile astea, trupa lui Marius Sumudica are niste obligatii. Nu ne indoim ca le va onora…

Rapid a invins Gloria Bistrita la capatul unei partide care i-a apartinut in totalitate lui Ovidiu Herea. Decarul rapidist a marcat doua goluri si si-a permis citeva numere de virtuozitate care au incalzit inimile celor prezenti. Ovidiu Herea dribleaza cu mare usurinta si se vede ca ii si place sa o faca. Totusi, el a fost singurul semn de veselie intr-o partida incrincenata.

Marius Sumudica nu a vrut sa riste. A stiut ca poate obtine victoria fara riscuri si nu a riscat. Sumudica avea mare nevoie de aceasta victorie pentru a-si intari pozitia in fata lui Dinu Gheorghe. In plus, Sumi-gol nu era sigur ca jucatorii si-au revenit moral dupa catastrofa din groapa. O victorie in fata Gloriei Bistrita era necesara si din acest punct de vedere. Asadar, pe Marius Sumudica l-a interesat intii si intii sa cistige acest meci. Drept care, a renuntat la spectacol si a trimis in teren o echipa cu o aparare solida care sa nu primeasca gol si care sa se impuna incet-incet in fata unui adversar mai putin redutabil decit cei intilniti pina acum. Pe cale de consecinta, Gloria Bistrita a avut o singura ocazie tot meciul, si aceea anulata de interventia lui Rui Duarte. Iar Ovidiu Herea a facut necesara diferenta.

Odata trecut acest hop, Marius Sumudica poate privi cu mai multa incredere urmatoarea partida. Stie ca apararea este solida. Mai stie ca Ovidiu Herea este in mare forma. Stie ca poate forta victoria la Sibiu in fata echipei Gaz Metan. Dar despre aceasta partida avem vreme sa vorbim.

Nu pot sa inchei rindurile de fata fara sa amintesc un detaliu care poate parea minor: atit galeria cit si intreaga suflare rapidista au fost alaturi de Marius Sumudica si de Mircea Bornescu, portarul Rapidului. Ca sa se stie…

Rapid primeste vineri seara vizita echipei lui Jean Padureanu. Junior Moraes este inca dorit de Sumudica. Laurentiu Prodan stie ca Giulestiul are “cea mai frumoasa galerie” dar spera sa nu plece cu mina goala acasa. Pe ce se bazeaza? Spune ca spera ca rapidistii sa nu se fi trezit din socul suferit la meciul din groapa. Ce nu ne spune este ca si meciul egal dintre Rapid si Otelul ii da sperante.

De cealalta parte, Sumudica este disperat sa obtina victoria. A si facut un apel catre suporteri sa se prezinte la meci. Dinu Gheorghe a inceput sa puna presiune. Deocamdata, suporterii nu stiu daca este o strategie sau daca Vama se gindeste sa instaleze pe altcineva pe scaunul incalzit de Marius Sumudica. Indiferent de situatie, este clar ca pozitia lui Sumudica dupa catastrofa de duminica este subrezita. De aici si apelul catre suporteri. Ne putem astepta ca detasamentul de limba portugheza sa puna umarul si sa incerce din toate puterile sa scoata carul din sant. Mai este de asteptat ca si detasamentul roman sa puna osul pentru a-si spala pacatele in fata galeriei.

Presa si-a facut datoria si a luat la intrebari doi fosti antrenori ai Rapidului, Viorel Hizo si Jose Peseiro. Ciudat, ambii au sustinut ca pozitia lui Juliano Spadacio este in spatele virfului (sau virfurilor) iar pozitia lui Ovidiu Herea este in flanc. Sa vedem cum va reactiona Marius Sumudica. Suporterii rapidisti vor fi, fara indoiala, alaturi de echipa. La ce s-ar putea astepta? Nu stiu! Sa vedem care ar fi posibilitatile.

Jucatorii Rapidului au inceput partida cu Otelul plini de siguranta si convinsi de succes. Tactica lui Munteanu “toti gramada unde-i mingea si unul pe jos, de-al nostru sau de-al lor” a dat roade si a adus rapidistilor un munte de frustrare si trei ocazii mari si late in nouazeci de minute. Cum vor reactiona oamenii lui Sumudica daca si Bistrita va juca la fel?

Rapid a inceput partida cu Dinamo cu multa ambitie, cu aplomb si cu dorinta de a se impune. A rezultat o repriza de vis in care Rapid si-a impus jocul, a facut ce-a vrut pe teren, i-a tinut la respect pe ciini, si-a creat un sac de ocazii si a impresionat pe toata lumea. Rezultatul? 2-0 (cind normal ar fi fost 4-0) si jumatate din galeria ciinilor a parasit stadionul sub deviza “nu vezi ce ne face astia?”…Repriza a doua ne-a adus un Rapid catastrofal care, chiar daca si-a mai creat citeva ocazii clare, a dat frisoane suporterilor.

Doua evolutii total diferite; la ultima partida, doua evolutii total diferite in cele doua reprize. Nu mai are rost sa repet intrebarea pentru ca, oricum, nu stim raspunsul. Insa, daca reformulam si intrebam “ce ati alege?”, raspunsul meu este clar. Imi doresc ca trupa lui Marius Sumudica sa repete evolutia din partida cu Dinamo. Jocul sters din partida cu Otelul mi se pare mai demn de uitare decit cel din cosmarul cu Dinamo. Rapid a aratat un potential extraordinar in partida cu ciinii rosii si este de dorit sa vedem o repetare a demonstratiei de fotbal de duminica trecuta. Sint convins ca elevii lui Marius Sumudica nu vor mai avea caderea din repriza a doua a meciului din groapa.

Indiferent de rezultatul final al unui meci, Rapid a aratat intotdeauna un fotbal stralucitor, un fotbal jucat pentru suporteri. Este unul dintre motivele datorita carora Rapidul a cucerit atitea inimi de-a lungul timpului. Un meci fad, fara sare si piper, precum cel impotriva Otelului este mai putin obisnuit in Giulesti. Sint de acord ca exista si astfel de partide in evolutia unei echipe, in procesul de formare al unei echipe. Insa este de dorit ca astfel de partide sa fie cit mai rare.

In concluzie, imi doresc o noua evolutie ca in prima repriza a partidei cu Dinamo. Si apoi, sa nu uitam, cu Sumudica pina la capat. Rapid este clubul meu. Si la bine si la greu…

Partida Dinamo- Rapid a fost una de referinta. Suporterii rapidisti vor tine minte multa vreme aceasta partida. Jumatate din suporterii dinamovisti prezenti la meci nu vor avea ce-si aminti. Rapid are traditie la infringeri istorice (Gherla, Braila, Steagul Rosu), dar cea de aseara este mai dureroasa decit toate datorita evolutiei scorului dar si a jucatorilor din teren.

Prima repriza a fost una de vis. A fost cea mai frumoasa demonstratie de fotbal in alb-visiniu de Giulesti din aprilie incoace. Rapid a etalat un fotbal de super-clasa. Rapid i-a calcat, pur si simplu, in picioare pe ciini. Jocul a curs intr-o singura directie iar Rapid a avut multe ocazii de a inscrie. A fost o placere sa privesti iar berea s-a incalzit in paharul uitat pe masa. Rapidul lui Sumudica a jucat ca in visele cele mai frumoase ale suporterilor sai. Este promisiunea pentru viitor de care suporterii aveau nevoie. Acum stim. Rapidul lui Sumudica poate oferi un fotbal de vis. Am vazut aseara. Nici nu-i de mirare ca jumatate din galeria ciinilor a plecat acasa la pauza. Repriza s-a incheiat cu 2-0 dar un 4-0 ar fi fost mult mai aproape de realitate. De ce nu s-a terminat 4-0? Ajungem acolo…

Partida care inregistra 2-0 la pauza s-a incheiat cu scorul neverosimil de 3-2 pentru ciini, in ciuda faptului ca Rapid a mai avut trei ocazii cit casa in repriza a doua. Cum a fost posibil? Cum se explica?

In vremurile recente (avem o istorie bogata in domeniu), Rapid a mai incasat trei goluri in 15 minute la Bruxelles, cu Mircea Rednic pe banca. Rapid a mai incasat trei goluri in 15 minute impotriva lui FC National, cu Razvan Lucescu pe banca. Dupa citeva luni, Razvan a repetat isprava la Galati, desi acolo i-au trebuit 30 de minute pentru a egala “performanta”. Capitanul Vasile Maftei avea sa declare dupa meci ca “sintem prostii satului”. Razvan si-a facut, de-altfel, un obicei in domeniu. Sumudica nu s-a lasat mai prejos. Vama avea sa declare dupa meci ca “sintem prostii prostilor”.

Sa examinam intii bomboana de pe coliva, adica golul lui Gabriel Torje. Atacantul dinamovist a declarat sincer ca “golul a fost o nimereala”. Problema este ca lui Torje i s-a ingaduit sa execute acel sut la nimereala. Este vina lui Sumudica. Nae Manea spune ca nu e nici o problema ca ne-a batut Dinamo. Sigur, Naica este “generos” pentru ca el a scos un egal in groapa (tot cind trebuia sa cistige). Manea are si el o “amintire” cu un gol “la nimereala”, incasat la Tg Jiu, tot cind trebuia sa cistige. Manea este “generos” dar aceasta “generozitate” explica de ce nu este el antrenorul Rapidului.

Presa pedaleaza pe mutarea “de geniu” a lui Andone, cel care l-a scos pe Cristea si l-a introdus pe Ganea. Cu toata franchetea trebuie sa realizam ca Ganea nu a inlocuit fundasii laterali, cei care au fost obiectul distractiei atacantilor rapidisti in prima repriza. Apararea ciinilor a ramas aceeasi. Stiam ca Andone amesteca pachetul de carti in cautarea cartii cistigatoare iar un singur jucator nu poate intoarce un joc in care dominarea adversarului este totala. Si atunci?

Ovidiu Herea, autor a doua goluri si a doua ratari monumentale, explica: “ne-am crezut deja invingatori la pauza”. Explicatia pare simpla si logica. Ea este simpla si logica. Insa intelesul ei este altul decit cel implicit “ne-am lasat pe tinjala”. In mintea lui Ovidiu Herea si a colegilor sai contau cele trei puncte puse in joc si prima sanatoasa promisa de patronul echipei. Scriam inainte de meci ca Marius Sumudica stie precis ce inseamna pentru Rapid si pentru rapidisti o partida cu avortonul comunist. Sumudica ne-a lasat cu ochii in soare. Intr-un meci cu Dinamo, scopul principal este sa ii dai adversarului goluri cit poate sa duca. In prima repriza, Ovidiu Herea a ratat cu seninatate din sapte metri. In repriza a doua, a ratat din nou. Devine evident ca Sumudica nu a stiut ce sa le ceara jucatorilor sai. Nu trei puncte asteptau suporterii de la acest meci. Sumudica a avut prilejul unei victorii la un scor istoric dar jucatorii sai nu au fost pregatiti pentru asta.

Sumudica mai vine cu afirmatia ca “un egal era mai echitabil”. Nu, Marius! Un egal nu era echitabil! Rapid trebuia sa joace pe atac, la disperare, si sa cistige cu 7-0. Daca nu a fost in stare sa preseze pentru obtinerea rezultatului dorit de toti rapidistii, infringerea este meritata. Un egal ar fi dus Rapidul lui Sumudica in rind cu Rapidul lui Manea. Nimeni nu-si doreste asa ceva. Toti ne dorim acel fotbal de vis din prima repriza si un rezultat pe masura. Si este sarcina antrenorului sa-si monteze jucatorii pentru 90 de minute de astfel de fotbal. Viorel Hizo a explicat in repetate rinduri ca Rapid nu este o echipa construita sa se apere. Stiam asta de mult. Rapid nu poate sa joace decit intimplator la tinerea scorului. Rapid poate sa joace fotbal pentru victorie avind 2-0 la pauza impotriva unor echipe ca Vaslui, Pandurii sau Brasov. Impotriva avortonilor comunisti, Rapid trebuie sa joace timp de 90 de minute ca in meciul cu Steaua din aprilie sau ca in prima repriza a meciului cu Dinamo din groapa. Pentru a inscrie cit mai multe goluri cu putinta. Alternativa nu exista. Pentru ca numele ei este infringere…

Va intelege Sumudica acest lucru? Va reusi sa-si monteze jucatorii, sa-i faca sa inteleaga? Ii uram bafta!

Duminica seara vom asista la partida Dinamo- Rapid. Unii afirma ca este primul derby al sezonului. Altii afirma ca exista un singur derby. Personal, sint de acord cu cei din urma. Pe parcursul acestor rinduri voi explica de ce.

Fotbalul romanesc a avut un mare derby, Venus- Rapid. Presa l-a intitulat “eternul derby”, poate si datorita confruntarilor fara de sfirsit din Cupa Romaniei. Au venit comunistii cu echipele lor. Comunistii stiu sa fure. Echipele lor au fost cocotate in virful ierarhiei, mai egale printre cei egali. Si pentru ca furtul a trebuit sa fie complet, am inceput sa citim in presa comunista despre “eternul derby”. Doar ca nu se referea la Venus- Rapid, ci la meciul dintre echipele lor. Dupa Lovilutie, comunistii au inceput sa-si puna cenusa in cap. Au inceput sa renunte la “eternul derby” si au scos gaselnita pe care ar fi trebuit sa o scoata pe piata cu 4-5 decenii in urma: “singurul derby”. Mi se pare acceptabila.

Asadar, Dinamo joaca impotriva Rapidului. Proiectul extraordinar al lui Badea (proiect care l-a incintat pe Andone) este in fata unui examen unde nu exista mila. Deocamdata, Andone a suferit o singura infringere. La Split. Aceasta infringere l-a scos din cupele europene. O noua infringere, in fata Rapidului, ar putea sa-l scoata din piine. Andone ne asigura ca echipa sa se duce peste adversar. La Split nu s-a prea vazut asta, nici macar la 0-3, “cel mai periculos scor pentru gazde”.

In curtea ciinilor este freamat mare. Se cer transferuri. Printre cele mai dorite este aducerea lui MM Stoica. MM si-a facut nume la Steaua. A adus perversiunile la club (apud Victor Piturca), a bagat fitile, cotite si imbirligaturi (apud Gigi Becali), bate suporterii fara nici o retinere chiar in timpul meciului (aviz PCH), jigneste gratuit ca nimeni altul si pune o presiune extraordinara pe arbitri. Acesta ultima abilitate este, fara indoiala, la mare cautare in groapa lu’ ouatu’. Vremurile cind arbitrul Aurel Bentu era incintat de accesul la renumitul restaurant MAI au trecut. Vremurile cind jucatorii Rapidului puteau fi arestati “la intimidare” inainte de meciul direct (vezi Liviu Bartales, vezi Willy Goanta) au trecut. Vremurile cind Coltescu putea fi tentat cu 200k au trecut. Turcu nu mai da bani, Borcea este pe yacht. Se simte cu acuitate nevoia unui om care sa rezolve arbitrajele pentru marele antrenor Ioan Andone. Chestiune de traditie. Anumite lucruri nu se schimba niciodata. Vechea scandare a galeriei rapidiste “cinci bani, zece bani, dati pomana la curcani” este mai de actualitate ca niciodata.

Groapa lu’ ouatu’ este atenta la orice detaliu care ar putea ajuta la evitarea infringerii. Portarul Curca, proaspat trimis la echipa a doua, a fost rechemat urgent si anuntat titular. Curca are la activ multe partide mari (si norocoase) impotriva Rapidului, fie ca a aparat poarta ciinilor rosii, fie ca a aparat poarta Farului. Andone mizeaza pe repetarea istoriei si se face ca uita de ulciorul care nu merge de multe ori la apa. Acest ulcior a mers deja de prea multe ori la apa…

De partea cealalta, Rapidul trebuie sa intre in turatie. Dupa un inceput foarte bun, au existat pareri ca la meciul cu Otelul jucatorii rapidisti erau cu gindul la vacanta. Se poate, nu stiu. Este insa cert ca Marius Sumudica stie precis ce inseamna pentru Rapid si pentru rapidisti meciul cu avortonii comunisti. Am auzit pareri ca atacul Rapidului schioapata. Marius Sumudica ne asigura ca Rapidul va inscrie impotriva ciinilor. O data sau de zece ori, nu are importanta. Rapidul va inscrie suficient pentru victorie.

Suporterii rapidisti au spus intotdeauna ca putem sa cadem si in B, esential este sa batem pe Steaua si Dinamo. Cum spuneam mai devreme, anumite lucruri nu se schimba niciodata. Drept dovada, faptul ca Dinamo a scapat nebatuta in Giulesti in primavara (ca si toamna precedenta), ne-a privat de un loc in Europa. Si astazi traim cu obligatia de orgoliu, sa batem Steaua si Dinamo. Iar duminica seara jucam cu Dinamo in groapa lor!

Toate consideratiile tehnico-tactice, toate analizele de forma sportiva, toate circumstantele de lot sau stagiu de pregatire devin irelevante. Marius Sumudica si Rapid isi joaca obiectivul! Rapid merge in groapa sa joace fotbal si sa cistige. Galeria Rapidului va fi, fara indoiala, la inaltime. Mingea se afla in terenul lui Marius Sumudica si al trupei sale. Speram intr-o victorie care sa ne dea fiori…

Nu am fost niciodata incintat de declaratii gen “campionatul este lung” sau “mai sint destule etape”. Punctele se acumuleaza etapa de etapa si nu etapa viitoare. Scuzele ieftine nu acopera nimic.

Rapid a terminat la egalitate, 0-0, cu Otelul Galati. Giulesti-ul a vazut o partida anosta, cu multe minute de joc incilcit. Meritul apartine echipei din Galati iar vina este a echipei din Giulesti. Galatenii au venit in Giulesti cu gindul de a scoate un punct iar metoda aleasa a fost aglomerarea si fragmentarea jocului. Planul a reusit iar Dorinel Munteanu a aratat celorlalte echipe cum trebuie sa joace pentru a scoate un egal in Giulesti. Vina pentru acest joc este, cum spuneam, a Rapidului. Alb-visinii nu au stiut sa desfaca apararea oaspetilor si nici sa iuteasca jocul.

Multi, inclusiv comentatorii tv, au acuzat lipsa lui Cesinha. Eu nu cred ca absenta lui Cesinha a fost decisiva. O echipa nu sta intr-un singur jucator. Sumudica s-a apucat sa construiasca o echipa noua. Dinu Gheorghe a avertizat ca omogenitatea si virful de forma ar putea fi atinse in septembrie- octombrie. Totul cere timp si rabdare.

Suporterii rapidisti au fost entuziasmati de victoria impotriva Vasluiului si au inceput sa viseze. Egalul de la Urziceni a mai temperat spiritele. Egalul de aseara a molesit oarecum asteptarile. Programul nu l-a avantajat pe Sumudica. Mai toate meciurile grele sint programate inante de “septembrie- octombrie”. Cu toate astea, echipa lui Sumudica se tine foarte bine. A dominat toate cele trei partide disputate, nu a primit gol inca desi a jucat impotriva unor adversari puternici. Este necesara ceva rabdare. Desi faptul nu este evident (inca), timpul lucreaza in favoarea lui Marius Sumudica. Etapa viitoare, Rapid merge in groapa pentru a juca impotriva ciinilor rosii ai lui Andone. Ciinii nu se apara si nici nu stiu sa se apere. Ciinii rosii au fost abuzati la Split si urmeaza sa se faca de ris linga Poarta Sarutului. Cinci ciinii au fost deja promovati la echipa a doua iar alti citiva au valizele pregatite pentru a-l saruta de adio pe Falcos. Este de asteptat ca Rapidul lui Sumudica sa intilneasca in groapa o echipa cu vedete aduse de la Rabotnicki Skoplje. In cazul unui rezultat bun, Sumudica va cistiga din nou timp pentru a-si pune echipa la punct.

Rabdarea fata de trupa lui Marius Sumudica are si alte coordonate. Sa privim putin in jur. Dupa partida de la Tg Jiu, meciul impotriva Rapidului ar putea fi argumentul final pentru demisia marelui Ioan Andone din groapa lu’ ouatu’. Echipa ciinilor rosii este deja in genunchi. Echipa lui Bucsaru a ajuns si mai departe. Presarii vorbesc deja de faptul ca este posibil ca Hajduk Split sa se califice prin neprezentare. Aparent, lotul va fi scos la vinzare. In practica, jucatorii vor pleca liberi de contract pentru ca sint neplatiti de multe vreme. Viteazul MM, cel care improsca venin saptamina trecuta, a fost dat afara fara menajamente sau priviri in urma. Cimitirul armatei rosii sta pe un butoi cu pulbere. Satana ameninta cu demisia si este o simpla chestiune de timp ( 4 zile, 3 saptamini sau 2 luni) pina cind butoiul va exploda pentru ca este greu de crezut ca europarlamentarul va accepta sa se dea legat prin contract. El nu este muiere cu naframa (sa se dea de buna sama), ci razboinicul luminii. Iancu cel mare mai are speranta unei retete bune la meciul cu Manchester City. Apoi, potopul! Rezultatele se vad deja. La rindul lui, Porumboiu cauta febril prilejul de a se descotorosi de antrenorul adus cu atitea sperante. Nici macar echipa cu cel mai bun management nu sta pe roze. Arbitrii au fost pusi la treaba din chiar primele doua etape. S-ar putea ca soarta sa nu mai fie darnica la tragerea la sorti a grupelor CL.

Scurtul tur de orizont prin gradinile altora ne demonstreaza clar ca avem mare nevoie de rabdare fata de Marius Sumudica si trupa lui. Vorba lui Vama, macar pina in septembrie-octombrie…Atunci echipa ar atinge nivelul dorit. Este si de dorit ca nivelul maxim sa fie atins atunci. Septembrie- octombrie este, traditional, perioada neagra a Rapidului si sezonul demiterilor. Este perioada cind il apuca damblaua pe patron. Sa avem rabdare, deci, si sa asteptam cu incredere deplasarea din groapa. Sumi stie exact care sint datele problemei.

Lumea se tot intreaba ce se intimpla cu peluza dinspre teatru.

 Eu am avut abonament la peluza aia pina in 1990. Si priveam cu respect la galeria lui Mincea. N-am avut idei de fapte glorioase dar ma simteam parte a unui stadion care incuraja o echipa de fotbal. O echipa pe care o iubesc si azi. O echipa pe care o voi iubi pururi. O echipa cu care m-am nascut, am crescut, o echipa cu care voi muri.

La ultimul meci vazut pe Giulesti, am fost bagati moca la T1, linga peluza galeriei. Nu pot sa spun ca m-am bucurat de moca pentru ca eram pregatit sa platesc pretul cerut. Dar m-am simtit bine in stadion, la T1. Era ceva nou pentru un suporter invatat la peluza sau la T2, spre sala de sport. Insa sentimentul de “acasa” era prezent. Si daca m-ar pune paznic la poarta, m-as simti “acasa” in Giulesti. Acum inteleg mai usor, mai bine, de ce vedeta Giulestiului, Ion Costea, accepta sa vinda bilete la casa aia necajita. Si eu as accepta. Iar eu nu sint Ion Costea si nu am cistigat doua Cupe ale Romaniei in tricoul Rapidului.

Rapid a jucat aseara la Urziceni unul dintre cele mai grele meciuri ale sezonului. Unirea este o echipa compacta, excelent organizata, cu o aparare de fier. Este o echipa foarte greu de invins, mai ales pe teren propriu. Se agata de adversar tot asa cum ciulinii din judet se agata de hainele calatorului.

Rapid a facut o partida buna. A dominat, si-a creat mai multe ocazii de gol dar nu a avut acea sclipire necesara pentru a obtine golul descatusarii. Imbucurator este faptul ca Rapid are o aparare care nu da emotii suporterilor. Este a doua partida a sezonului in care Rapid nu a avut probleme in propriul careu in ciuda faptului ca a intilnit iarasi o candidata la podium. Si mai imbucurator a fost faptul ca apararea a mers struna in ciuda faptului ca Sumudica a fost nevoit sa opereze schimbari.

Singurele valuri au fost facute de Mihai Stoica zis MM, mai marele Unirii. Nu stiu daca MM ocupa postul de presedinte sau de manager general (manager colonel, poate?) si nici nu ma preocupa acest detaliu. In prima instanta, MM a anuntat ca suporterilor rapidisti le-au fost alocate 330 de bilete. Este o chestiune obisnuita in liga lui Metica. Daca le meciul retur Vama va anunta ca aloca doar 500 de bilete suporterilor Unirii, lumea va izbucni in ris. Probabil ca si 20 ar fi prea multe. Apoi, MM a anuntat ca doar persoanele cu buletin de Ialomita vor fi ingaduite in stadion. N-am inteles la inceput rostul acestui moft dar MM m-a lamurit repede. S-a declarat convins ca suporterii rapidisti vor reusi oricum sa intre in stadion. Dupa care s-a lansat intr-o tirada incarcata de venin la adresa Rapidului si a rapidistilor. Trec peste cele mai multe provocari inutile aruncate de MM si ma opresc asupra uneia, cea care s-a dorit a fi bijuteria coroanei: “frustrarea” rapidistilor fata de eliminarea suferita in vestitul sfert de finala UEFA. Pedalind pe acest eveniment, lui MM ii place sa se bage in seama si sa se considere bagat in seama de catre rapidisti. MM se face ca uita de provocarile necontenite la care se deda si incearca sa puna totul pe seama acelei duble partide.

Sa lamurim. Desi eliminarea din sfertul de finala UEFA a fost dureroasa (cu atit mai mult cu cit Steaua a fost echipa in cauza), rapidistilor le place si ard de nerabdare sa joace cu Steaua. Cit mai des si cit mai curind. Drept exemplu, am putea sa ne amintim de partida directa din campionat ce a avut loc la citeva saptamini dupa dubla europeana. Sa nu mai amintesc de cea mai recenta confruntare dintre cele doua echipe, incheiata cu un 5-1 de pomina in Giulesti.

Poate ca MM nu intelege sau nu vrea sa inteleaga: rapidistilor le place sa joace cu Steaua, nu cu MM; rapidistilor le place sa invinga Steaua, nu pe MM; rapidistii sufera dupa o infringere in fata Stelei, nu in fata lui MM. Explicatia este simpla: Steaua este o institutie care reprezinta un sistem (sistemul comunist), Unirea Urziceni nu reprezinta nimic. Iar MM Stoica este mai-marele la Unirea Urziceni.

Stai linistit, MM! N-are nimeni nimic cu tine…Cit ai fost linga Becali, erai si tu o vulpe, un dulau, ceva. Acum, asa cum ti-a spus si Becali, esti un iepuras. Ratacit printre ciulinii Baraganului. Si privesti cu invidie la galeria Rapidului.