FC Altona

Gavrila Marinescu zis Imparatul, fost prefect al Politiei Capitalei, mina dreapta in crime si abuzuri a fostului ministru de interne si prim-ministru Armand Calinescu, fost patron al echipei de fotbal Venus, a fost cel ce a deschis o lunga serie de abuzuri impotriva Rapidului. In mai 1939, Rapid a invins Venus pe Giulesti. Negru de suparare, Gavrila Marinescu a trimis seara o duba de politie la crisma unde sarbatoreau precursorii lui Bozovic si a arestat (fara acte!) patru jucatori rapidisti. Costica Bauer Ardeleanu, managerul Rapidului, a gasit solutia salvatoare: a cerut rejucarea partidei cistigate de Rapid si a propus instalarea lui Gavrila Marinescu in postul de presedinte onorific al Rapidului. Jucatorii au fost eliberati, meciul s-a rejucat, Rapidul a mai batut odata Venus-ul iar Regele Carol al-II lea a avut motiv sa faca bascalie de Gavrila Marinescu.

Pentru conformitate sa notam ca Gavrila Marinescu a avut un rol principal in asasinarea (fara acte!), fara motiv, doar pentru apartenenta la Miscarea Legionara, a unui mare numar de legionari din cei 232 ucisi in septembrie 1939. Gavrila Marinescu a fost, la rindul lui, asasinat de legionari (fara acte!) la Jilava in noiembrie 1940, drept rasplata pentru crimele comise.

Gavrila Marinescu este omul care a deschis poteca. Gigi Becali este cel care a asfaltat-o si a facut-o autostrada.

In vremea din urma, fotbalul timisorean a avut o echipa mare si tare pe nume Politehnica. Echipa a incaput pe numele unuia Zambon care a dus-o de ripa. Publicul timisorean a parasit fara regrete echipa fanion a orasului care mergea de-a dura, la vale, prin diviziile fotbalului romanesc. In acest timp, Fulgerul Bragadiru devenea Rocar. Toni Dobos, patronul Rocar-ului s-a gindit sa dea o lovitura in premiera. Decit sa joace in Bucuresti cu acelasi numar de privitori citi a adunat Razvan Lucescu la ultima sa partida de antrenor al echipei gazda in Giulesti, mai bine muta echipa la Timisoara si joaca in fata unui stadion plin. Zis si facut. Rocar a devenit Politehnica AEK Timisoara si a inceput sa joace in prima liga cu stadionul plin. Toni Dobos nu s-a gindit ca ar putea fura identitatea altuia si nu si-a pus problema sa o faca.

Orice suporter timisorean isi aminteste cu mindrie de un 1-8 cu Steaua cind un stadion “1 Mai” arhiplin a cintat non-stop pentru Politehnica AEK. Suporterii timisoreni nu prea vor sa-si aminteasca de un 1-4 cu Progresul (FC National?) cind erau doar citeva mii de suporteri in stadion iar galeria lui Cristi Brancovan scanda catre loja oficiala in disperare “Dobos, uita-te/cum se duce Poli-n B”. Este momentul intrarii in arena al lui Marian Iancu. Toni Dobos si-a dat seama ca a ajuns la capatul puterilor si a cedat clubul lui Marian Iancu BkP.

Marian Iancu nu s-a multumit cu Politehnica AEK sau Politehnica BkP. A vizat palmaresul echipei lui Zambon. Nu stiu ce l-au tentat pe Iancu o Cupa a Romaniei si doua victorii europene. A gindit mic. Putea sa vizeze palmaresul Ripensiei. Sau al Chinezului. Avea si titluri si traditie. Ma rog.

Iancu a mers la Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Impins si de Zambon. A obtinut ce si-a dorit. TAS a considerat ca un dosar incilcit poate fi solutionat in favoarea unei echipe stabile cu suport moral si financiar si in defavoarea unei echipe plimbate prin patru judete.

Iancu a fost depunctat cu 6 puncte. A mers La TAS. A cistigat. Tribunalul din Lausanne prefera sa dea prioritate punctelor cistigate PE TEREN.

Iancu a sarit in sus ca Dan Alexa a primit o oferta de mita. A amenintat cu TAS. Apoi s-a razgindit “Rezultatul de pe teren primeaza”, a spus Iancu. A stiut cum va judeca TAS.

Urmeaza meciul cu Rapid. Rapid cistiga pe teren cu 1-0. Urmeaza lovitura. Vorbarie multa, acte prezentate, presa urla. Iancu apeleaza la bluff: “merg la TAS si cistig!”. Ce spui, Franz?

Metica Dragomir, codosul manevrei, pune paie pe foc: “Rapidul este in culpa!”. Chiar asa, coane? A furat Rapidul stampila LPF si a vizat carnetele? Desigur, exista multe argumente, pro si contra, dar, in esenta ramine bluff-ul lui Iancu: “merg la TAS si cistig”.

Copos rezista pe pozitie. Iancu da inapoi: “accept rejucarea daca primesc scuze!”. Ce dragut! Metica, in schimb, pune presiune: “Rapid nu are sanse la TAS! Sa accepte rejucarea!”. Ce spui, Metica?

Iancu stie ca la TAS va prima rezultatul de pe teren. Iar afirmatia arbitrului “am verificat carnetele jucatorilor si erau vizate la zi” va cintari greu. Iancu stie ca la TAS nu va fi judecat de nasul de cununie al lui Chivorchian. Nasul de cununie al lui Chivorchian stie si el ca la TAS vor iesi la iveala toate micile detalii ale escrocheriei pe care a pus-o la cale in folosul lui Iancu. Printre altele, TAS va putea intreba cu inocenta de ce in ultima adresa trimisa Rapidului lipseste cererea de returnare a carnetelor vizate. TAS va mai putea intreba de ce secretarul general al LPF, Valentin Alexandru, observatorul partidei, nu a oprit carnetele celor doi jucatori vizati. Si noi, si TAS putem intreba de ce Valentin Alexandru tace in vreme ce toata lumea da declaratii….

Iancu a pus la cale o mirsavie, cot la cot cu Chivorchian si cu Metica. Isi dau seama cu totii ca n-au fost atenti la detalii. Iar coada lor de topor, Valentin Alexandru nu o poate intoarce la TAS. A intors-o cu bricheta, a intors-o cu bulgarii de zapada, a pierdut surubul lui Bozo, dar acum tocmai tacerea il incrimineaza. Si dovedeste premeditarea blatului de 3-0.

Iancu a apucat sa umble pe poteca deschisa de Gavrila Marinescu si asfaltata de Gigi Becali. Spune ca vrea sa dea in Copos dar loveste Rapidul. Se “bucura de aplicarea regulamentelor” dar uita ca meciurile se cistiga pe teren. Ca fapt divers, sa notam ca echipa lui Becali a avut cea mai jalnica prestatie europeana tocmai dupa ce a furat Rapidul cu “regulamentele”. Daca nu ai echipa sa cistigi pe teren, “regulamentele” nu iti vor aduce victorii in Europa.

Marian Iancu a inceput prin a ceda meciuri Stelei. A continuat prin aranjamente fratesti de orice natura cu Dinamo. A ajuns sa incerce sa cistige cu “regulamentele” meciuri pierdute pe teren in fata Rapidului. A jucat lamentabil cu Bistrita. A cistigat in ultima instanta contra Iasi-ului sub scandari de “demisie”. A pierdut pe teren in fata Rapidului. Urmeaza partida contra Urziceni-ului. Primaria ii refuza cererea de bani. Iancu devine disperat. Stie foarte bine ca in curind stadionul “1 Mai” zis Dan Patinisanu, viitor Gheorghe Bucur (doua goluri cu Sahtior) nu il va ierta.

Dupa trucajul din Giulesti, Gavrila Marinescu a mai rezistat 18 luni ca patron al Venus-ului. Dupa trucajul din Giulesti, Gigi Becali are deja doi ani. Sa vedem cit va rezista Iancu…

Suporterii rapidisti se pot intreba, pe buna dreptate, cit va rezista Copos. Ei bine, vestile sint triste. Daca Copos se tine tare pe pozitie si merge pina la capat, daca Copos isi va capacita echipa pentru o victorie la Alba Iulia (premizele exista, a promis premii), Copos va iesi in cistig. Asta insa nu inseamna totul: sa nu uitam ca nu aduce anul ce aduce ceasul…

In loc de concluzie…

Vinovatul principal pentru tot ce s-a intimplat este galeria rapidista. Daca suporterii rapidisti nu sareau sa deszapezeasca terenul, meciul cu Timisoara ar fi fost aminat. Copos avea vreme sa obtina actele legale, escrocheria Iancu-Chivorchian-Metica ar fi devenit imposibila, Rapid ar fi cistigat mai usor pe un teren tare. Unde duce dragostea pentru o echipa de fotbal…

Si un cuvint pentru Manea si Copos. Daca vreti sa plecati, nu e nici o problema. Nu va tine nimeni legati de club. Daca dl Copos are dambla sa ne duca in liga a patra inainte de a pleca, nu avem ce face, o inghitim si pe asta. Dar sa nu va faceti griji. De mai bine de 80 de ani rapidistii au murit linga echipa lor. Noi, suporterii rapidisti, vom ramine linga echipa si o vom ridica din nou acolo unde ii este locul. Repet, nu va tine nimeni cu sila la Rapid si nu va plinge nimeni in urma voastra. Vreti sa plecati? Plecati! Noi vom ramine!

Partida Rapid- Timisoara, cea care a deschis a treia etapa a returului, este istorie deja. Partida va ramine mult timp in memoria publicului, atit datorita evenimentelor care au precedat partida, cit si datorita dirzeniei si ambitiei cu care au luptat cele doua echipe. Golul lui Matic a fost, cu adevarat, cireasa de pe tort. Citind descrierile partidelor dintre Rapid si Ripensia in cartile lui Ioan Chirila, mi se parea o gluma buna sa incerc sa fac o comparatie cu liga lui metica. Partida de vineri seara a fost o copie fidela -in ce priveste angajamentul si daruirea jucatorilor- a vechilor partide dintre Rapid si Ripi…

Asa cum am subliniat, lupta si angajamentul au fost totale. Pina si ghiuleaua lui Matic a facut parte din acelasi registru de forta si determinare. Totusi, sa nu uitam ca aceasta partida de lupta a avut loc in Giulesti. Iar in Giulesti arta si finetea tehnica nu pot lipsi nici macar dintr-un astfel de turnir cu alura medievala. As vrea sa amintesc aici sutul din vole, din afara careului, cu ristul interior al lui Fane Grigorie care s-a indreptat direct spre vinclul portii timisorene. Portarul Taborda a reusit in ultima instanta sa trimita mingea in corner, cu pretul unei prabusiri pina in fundul plasei. Giulestiul era in picioare iar aplauzele se auzeau, cred, de la Piata Cringasi. Clasa si eleganta loviturii nu pot fi trecute cu vederea pentru ca astfel de executii fac parte din traditia Rapidului.

Etapa inceputa astfel vineri seara s-a incheiat tirziu, luni seara, cu rezultatele dorite de Ovidiu Herea. Toate celelalte pretendente la titlu s-au impiedicat mai mult sau mai putin rusinos sau s-au impiedicat unele pe altele. Rapid a reusit astfel sa reduca distanta fata de primul loc.

Rapid urmeaza sa se deplaseze la Alba Iulia unde va da piept cu Unirea din localitate duminica dupa amiaza. Pe forum-ul FZR, utilizatorul “Sirac” ii sfatuieste pe amatorii de pariuri sa evite miza impotriva echipelor cu antrenor nou. Unirea Alba Iulia tocmai l-a pierdut pe antrenorul Falub. Nu stim inca numele noului antrenor sau daca Unirea va avea pina duminica un nou antrenor. Indiferent de situatia de la echipa ardeleana, Rapid trece muntii cu nevoia absoluta de a cistiga partida si cele trei puncte puse la bataie. Echipa pare sa se fi trezit din somnul de la Iasi si din cel din partida cu Unirea Urziceni. Un merit imens il are galeria rapidista. Mircea Bornescu a si declarat-o pe sleau: “am jucat pentru suporteri”.

Luna februarie a fost un dezastru pentru Rapid, cu infringerea de la Iasi si cu egalul din Giulesti in fata Unirii Urziceni. Luna martie a inceput cum nu se poate mai bine. Victoria in fata Timisoarei a venit la exact trei luni de la ultima victorie a Rapidului, cea din seara de Sf Nicolae in fata Brasovului. Avem toate motivele sa asteptam o noua victorie a Rapidului chiar duminica, la Alba Iulia, in Ardeal. Pentru mine, “toate motivele” se refera la starea de spirit a lotului rapidist.

Partida Rapid- Timisoara programata pentru ora 2030 a inceput, de fapt, in jurul orei 1400. La acea ora a inceput sa ninga in Bucuresti. George Copos si ceilalti oficiali ai Rapidului au fost luati prin surprindere. Gazonul Giulestiului nu era acoperit cu prelata. Ninsoarea grea a adus panica in Giulesti in jurul orei 1600. Oficialii rapidisti au inceput sa dea din colt in colt. A inceput sa se puna problema aminarii partidei. Suporterii rapidisti au prins repede de veste. In mai putin de o ora peste o suta de suporteri rapidisti s-au adunat la stadion. Au venit si cu lopeti de acasa si au inceput lupta cu zapada. Observatorul oficial al partidei a ramas mut: “asa ceva n-am mai vazut! unii folosesc detinuti, altii folosesc militari! La Rapid vin suporterii!”.

Nu i-a reprosat nimeni lui George Copos lipsa de prevedere in chestiunea prelatei. Dar un hotelier cu experienta stie ca un termos de ceai fierbinte prinde foarte bine unor oameni care timp de trei ore infrunta frigul si zapada. Suporterii rapidisti au lucrat conta-cronometru. La ora 2000, jucatorii rapidisti au iesit la incalzire. Au ramas inmarmuriti vazindu-si galeria cu lopetile in miini. Niciodata nu mai vazusera atita dragoste pentru o echipa de fotbal.

Partida propriu-zisa a inceput cu o intirziere de opt minute. Suporterii au trecut in tribune si au lasat terenul jucatorilor. Nicicind Imnul Rapidului nu a fost mai emotionant. Cei unsprezece rapidisti din teren au inteles. A urmat un meci infernal in care jucatorii rapidisti au jucat asa cum suporterii si-au dorit intotdeauna. Montati de suporteri (Mircea Bornescu: “azi am jucat pentru suporteri”) si impinsi de la spate de o galerie inepuizabila, jucatorii Rapidului au jucat cu sufletul.

Timisoara a venit ca un tavalug, mereu mai aproape de poarta Rapidului. Rapid, insa, si-a dorit cu ardoare victoria. Echipa lui Ioan Ovidiu Sabau a ocupat mijlocul terenului si a presat continuu terenul Rapidului. Rapid a raspuns cu contre violente, mai mereu la un pas de gol. Vazind apararea Timisoarei, nu este greu de inteles de ce echipa lui Sabau pierduse doar doua partide pina la vizita in Giulesti. Ionita a fost prins in menghina de Mera si Nibombe. Atacul Rapidului a fost neutralizat astfel si toate contrele Giulestiului s-a bazat pe mijlocasi.

Golul victoriei, cazut in minutul 26, a fost ca un dar de la Dumnezeu. Sutul senzational al lui Darjan Matic a dus Giulestiul la extaz. Toate eforturile suporterilor si ale jucatorilor au fost rasplatite cu un gol dumnezeiesc.

Partida se putea incheia in minutul 75 cind portarul Taborda si-a cautat eliminarea cu luminarea. Arbitrul Avram a decis insa ca meciul este prea frumos pentru a-i decide soarta atit de repede. Finalul, douazeci de minute mai tirziu, a adus lacrimi de bucurie in tribune si printre jucatorii Rapidului.

Nae Manea, emotionat de victorie, a uitat sa mai aminteasca dupa meci ca a avut in fata o echipa de Liga Campionilor. Ce-i drept, nu mai avea nevoie de scuze.

Cea mai frumoasa declaratie a serii a venit de la Tiberiu Balan: “aici este casa mea, in Giulesti ma simt fotbalist”.

Este greu sa mai adaugam ceva.

Telenovela “Varga si Balan” a luat sfirsit. Cei doi jucatori vor putea juca pentru Rapid inca de vineri seara impotriva Timisoarei. La prima vedere a fost o telenovela cu final anuntat. In realitate insa, mutarea decisiva a avut loc doar ieri.

Sa le luam pe rind. Inca din decembrie mai multe echipe si-au manifestat interesul pentru Dacian Varga. Unirea Urziceni a priceput ca e rost de dat bani si s-a retras din start. Timisoara si Steaua au plusat. Iancu de Timisoara a inteles ca George Copos are un atu si s-a oprit si el. Becali a incercat marea cu degetul dar apa s-a dovedit sarata si rece. Drept care, Becali s-a reorientat catre armenii Timisoarei pe care i-a luat tot la pachet. Aparent, totul ducea catre o victorie clara a lui George Copos. Adica spre justificarea axiomei care spune ca daca George Copos vrea un jucator din Romania, il ia impotriva oricui.

Cum s-ar spune, Borcea este sef la arbitri, Becali este sef la comisii, Arpi este sef la federatie, George Copos este sef la jucatori.

Lucrurile stau putin altfel in cazul celor doi. Sa detaliem. Vasile Siman, patronul Sportului Studentesc, om trecut prin multe si jefuit de toti, a vrut niste bani pe cei doi jucatori cu CV de Liga Campionilor. Unirea i-a spus clar ca nu are bani. Becali a incercat sa-i promita orice dar sa renunte la ideea absurda a banilor. Iancu a stiut ca Vasile Siman este finul lui George Copos. George Copos a ramas singur in cursa. Dar fara sa umble la buzunar.

Vasile Siman s-a incapatinat. Vazind ca treburile stagneaza, s-a gindit ca nu i-ar strica o vacanta la schi. Spre deosebire de romanul obisnuit care pune botul la “n-ai pe cineva?”, Vasile Siman a refuzat orice sugestie despre Poiana Brasov (si vreo relatie cu nasul personal) si s-a hotarit sa plateasca cinstit si lautareste. Drept care, a pus de o vacanta de pomina la Cortina d’Ampezzo. I-a placut atit de mult lui Vasile Siman incit la intoarcere (din pacate pentru el, Vasile Siman a trebuit sa se si intoarca) a inchis telefoanele. Probabil ca a primit si factura de la intretinere si a constatat ca nu mai are marunt in portofel.

Intre timp, zarva mare in Giulesti. Rapid nu reuseste sa cistige doua partide la rind iar antrenorul Nae Manea anunta ca nu se agata de scaun in loc sa-si puna cenusa in cap si sa-i promita patronului cite in luna si in stele, cite in mare si in fluviu, vreo stiuca sau vreun stavrid. Mai mult, Nae Manea incepe sa propuna antrenori la echipa (in locul sau) si sa se vaiete in gura mare prin presa ca lotul (cel intarit peste iarna) nu este lot de titlu. George Copos, cel mai vaicaret patron din istoria fotbalului romanesc, a fost dat gata de ideea lui Nae Manea. Asa ceva n-a mai intilnit. Sa-l schimbe pe Nae Manea este imposibil. In primul rind, Cristiano Bergodi nu este inca eligibil. In al doilea rind, alti antrenori sint scumpi.

Asa ajungem la punctul culminant al telenovelei. Presa urla “Varga si Balan la Rapid”, totul pare incheiat. Nu inca! Ladies and gentlemen, Damen und Herren, nu inca! Sintem inca in punctul initial din decembrie! Cum asa?, veti intreba. Ei bine, in presa de ieri a iesit Vasile Siman si a spus clar, raspicat si apasat ca afacerea nu se perfecteaza pina cind nu vede banii Rapidului. Acest “show me the money” al lui Vasile Siman seamana perfect ca intonatie cu Ion Caramitru pe scena Nationalului in Richard al III-lea. “Regatul meu pentru un cal, my kingdom for a horse” clameaza Caramitru in rolul lui Richard Inima de Leu zis si al III-lea. Vasile Siman nu se lasa mai prejos. In fond, asta a fost tot substratul telenovelei. “Show me the money”!

Paradoxal, George Copos nici nu a clipit in fata lui Vasile Siman. A fost insa lasat cu gura cascata de show-ul lui Nae Manea cu cele doua replici monumentale ca indrazneala si curaj: “asta nu e lot de titlu” si “vorbesc zilnic cu Bergodi”. In fata acestui clar “ma dau la o parte”, George Copos, uluit, a cedat si a semnat…Varga si Balan pot trece in Giulesti!

Nae Manea n-a avut multe idei mari in actualul sau mandat ca antrenor al Rapidului. Introducerea in teren a lui Raduta intr-un moment cind Mediasul parea gata sa cucereasca Giulestiul, a fost una dintre ele. Tactica utilizata pentru a forta aducerea lui Dacian Varga si a lui Tiberiu Balan in Giulesti ar fi a doua. Sa speram ca, vorba francezului, va mai avea una. Jamais deux sans trois!

Costin Lazar, capitanul Rapidului, declara dupa partida de aseara ca “atit s-a putut in fata unei echipe de Liga Campionilor dar putem ajunge pe primul loc”. Comentariul este dezarmant. In primul rind, Unirea Urziceni nu mai este echipa de Liga Campionilor tocmai din motivul invocat de Costin Lazar, “pentru ca atit s-a putut”. In al doilea rind, din acelasi motiv, si campioana Maltei a fost echipa de Liga Campionilor, dar nu mai este, tot din acelasi motiv “atit s-a putut”. Simplul fapt ca adversarul de azi (sau posibilul adversar de miine) a fost echipa de Liga Campionilor nu justifica o astfel de atitudine. Sa nu uitam ca “primul loc” de care aminteste Costin Lazar implica tocmai Liga Campionilor. Pentru a putea ajunge pe acel prim loc este nevoie de victorii si nicidecum de infringeri ca cea de la Iasi sau de egaluri ca cel de aseara. Nu in ultimul rind, sa mai adaugam ca in Liga Campionilor sint 10-12 echipe care conteaza plus o adunatura de alte echipe care, pur si simplu, fac curat pe masa. A ajunge (cu egaluri si infringeri) pe primul loc pentru a aduna farfuriile murdare de pe masa altora nu este obiectivul Rapidului. Daca “atit s-a putut”, poate ca ar trebui ca banderola de capitan al Rapidului sa treaca pe bratul altcuiva.

Nae Manea, la rindul lui, ne pune in tema. In ajunul partidei cu Unirea Urziceni, Nae Manea a declarat ca a vrut sa se dea la o parte inca din iarna. Nae Manea a mai declarat ca oricind i-ar ceda locul lui Cristiano Bergodi. Ca sa fie masa bogata, dupa meci Nae Manea ne mai spune ca lotul nu este indeajuns de bun pentru a ataca titlul. Ciudat este ca Viorel Hizo a reusit sa ajunga (chiar si temporar) pe primul loc cu exact acelasi lot. Partea buna a acestor declaratii este faptul ca Nae Manea pare sa-si dea perfect de bine seama ca a ajuns din greseala antrenorul Rapidului si ca ar fi bine sa fie inlocuit inainte de a se face de ris.

Partida dintre Rapid si Unirea Urziceni a aratat un Rapid jucind fotbal cite zece minute la inceputul fiecarei reprize si o echipa a Rapidului care nu stia ce are de facut pe teren in restul timpului. I-am remarcat pe Bornescu, Ionita, Bozovic si Semedo. Bornescu a tinut Rapidul in joc printr-o evolutie de clasa si citeva parade spectaculoase. Ionita s-a remarcat prin determinarea cu care si-a ferit piciorusele de orice posibil contact cu adversarii. Vladimir Bozovic a fost jucatorul care a aplicat cu cea mai mare precizie planul tactic al lui Nae Manea: “fiecare jucator joaca unde vrea si face ce vrea pe teren”. Drept care, Bozo nu s-a ostenit cu marcaj la adversar sau cu vreo alta corvoada pe teren. In fine, Semedo a avut posibilitatea sa ingroape Rapidul in repetate rinduri tocmai datorita jocului de vacanta al lui Bozo. Cum a reusit Semedo sa iroseasca atitea posibilitati de a-si duce echipa in avantaj tine de domeniul imaginatiei.

George Copos si Meme Stoica s-au grabit sa se lege de arbitrul Tudor. Sa notam declaratia lui Vasile Maftei: “Eu, oricum, în teren, nu am simţit că Tudor a avantajat pe cineva. Acum sunt la Unirea Urziceni. Normal că, într-o bună zi, sper să vin să joc din nou acasă, aici, în Giuleşti, pentru că aici e casa mea până la urmă“.

Declaratia lui Vasile Maftei explica mai multe lucruri. Tudor are multe pacate dar meciul de aseara nu se numara printre ele, oricit ar bate din clanta Meme si George Copos. De asemenea, declaratia lui Vasile Maftei explica si dragostea netarmurita pe care suporterii Rapidului o au pentru echipa lor si pentru jucatorii alb-visinii.

Rapidistii au umplut stadionul aseara in conditiile in care tara este in criza, populatia este saracita iar Rapidul are, de departe, cele mai scumpe bilete din tot fotbalul romanesc. Rapidistii au multe reprosuri la adresa lui George Copos, urarea ‘vinde si pleaca” a devenit marca inregistrata cu multi ani in urma, stadionul este lasat in paragina, facilitatile lipsesc cu desavirsire iar Rapid tocmai pierduse la Iasi. Cu toate acestea, suporterii Rapidului au luat cu asalt casele stadionului si au umplut din nou arena de legenda a Giulestiului. Atmosfera din tribunele Giulestiului reprezinta invidia intregului fotbal romanesc.

Unirea Urziceni, echipa care a umplut Ghencea cu patru zile in urma, a avut exact patru suporteri aseara in Giulesti.

CFR 1907 Cluj a avut si ea stadionul plin aseara. Desigur, in conditiile in care echipa cistiga, este in capul mesei, s-a intors victorioasa de la Urziceni si promitea sa mature pe jos cu Steaua. Timp de 100 de ani suporterii lui CFR au fost in greva. Sa vedem cit de bine se va umple stadionul din Gruia dupa o infringere a echipei clujene mai ales ca maturatul pe jos cu Steaua s-a transformat intr-o mica dezamagire.

Echipa armatei comuniste, creditata cu 60% din preferintele romanilor, joaca de multa vreme cu stadionul gol. Desigur, ni se pune in vedere ca suporterii au un conflict cu patronul. Totusi, conflictul este al peluzei militante. Ceilalti, pina la 60%, au inceput deja sa declare ca “asta nu e Steaua mea”. Adica “Steaua lor” este cea care cistiga partidele pe banda rulanta si le dadea ocazia sa cinte prin Bucuresti “ole, ole, multumim Rapidule” dupa zdrobitorul 3-0 din Giulesti la episodul “bricheta de aur”. “Steaua lor” nu mai este a lor. Episodul “bulgarele de argint” este relevant. La placinte, inainte!

Despre altii chiar nu are rost sa vorbim pentru ca nu avem ce. Craiova, Timisoara sau Dinamo isi golesc stadioanele in ritm accelerat. Dar suporterii lor nici nu au pentru cine veni la meci. Pentru ca declaratii ca cea a lui Vasile Maftei numai in Giulesti pot fi auzite. Iar suporteri ca ai Rapidului nimeni nu are cum sa cucereasca.

Rapid a facut o noua boacana in aceasta seara. Nu este prima si, cu siguranta, nu va fi nici ultima. 1-2 la Iasi, in fata Politehnicii, nu este un rezultat despre care sa scrii cu prea mare usurinta. George Copos l-a invitat pe ambasadorul Marii Britanii la meci pentru a-i arata echipa cu care ataca titlul. Sint convins ca englezul a fost politicos la finalul meciului dar n-as fi vrut sa fiu in pielea lui Copos. Nici in pielea proprie, de simplu suporter, nu m-am simtit foarte bine cind arbitrul Hategan a fluierat pentru ultima oara, prelung, ca sirena din triaj, finalul partidei. Daramite in pielea lui Copos…

George Copos a primit o lectie in aceasta seara. Aroganta nu serveste la nimic. Se intoarce chiar impotriva celui arogant. Sa speram ca nu-l va costa prea mult. In ce priveste ambasadorul britanic, Robin Barnett stie ca la fotbal totul este posibil. Si mai stie si ce traditii are echipa care s-a dus sa cistige la Iasi si a ramas mofluza. Chiar in aceasta seara Manchester United a pierdut cu 3-1 la Goodison Park.

Rapid a aparut pe teren la Iasi dupa chipul si asemanarea patronului. O echipa usor aroganta -”n-are rost sa ne fortam prea tare pentru ca oricum vom cistiga”- care a luat meciul usor. Giulestiul nu si-a pus nici o clipa problema ca ar putea pierde partida pina in minutul 53. Omul de pe stadionul din Berlin a deschis scorul cu putin noroc dar si cu siguranta jucatorului care a trecut pe la o echipa mare. Pina sa se trezeasca rapidistii din stupoare, scorul s-a facut 2-0. A fost momentul in care aroganta a disparut de pe fetele si din jocul rapidistilor. Costin Lazar acuza dupa meci starea terenului. Costin are dreptate insa uita sa adauge ca pentru Rapid meciul a inceput in minutul 59. Pe terenul cel dificil dar fara aroganta si delasare, Rapid a cistigat ultima jumatate de ora cu 1-0 in ciuda faptului ca jucatorii gazda evoluau cu siguranta data de cele doua goluri avantaj. Rapid s-a napustit catre poarta Iasi-ului iar Lucian Raduta a reamintit galeriei alb-visinii cine va fi titularul tricoului cu numarul noua. “Crouch” a marcat cu finete si singe rece intr-o situatie in care erau necesare exact finetea si singele rece.

Echipa lui Petre Grigoras a cistigat si a meritat victoria nu pentru ca echipa lui ar fi fost mai buna sau ar fi jucat mai bine. Echipa lui Petre Grigoras a jucat serios, la capacitate maxima timp de nouazeci de minute in vreme ce rapidistii s-au ostenit cu adevarat doar in ultimele treizeci de minute. Concluzia acestui calcul mic apare clar si fara putinta de tagada pe tabela de marcaj a stadionului din Iasi.

Rapid se prezinta etapa viitoare in fata publicului din Giulesti impotriva Unirii Urziceni. Patronul va fi furios si incruntat, suporterii rapidisti vor veni la stadion cu capsa pusa. Jucatorii Rapidului vor fi si ei infuriati de infringerea neasteptata de la Iasi. Ne putem astepta la o partida mare.

Nu pot sa inchei fara sa fac o scurta referire la partida din Ghencea dintre Steaua si Ceahlaul Piatra Neamt. In cursul reprizei a doua spectatorii au inceput sa arunce cu obiecte in teren, mai precis cu bulgari de zapada. Arbitrul a trimis jucatorii oaspeti la cabine. Dindu-si seama ca nu-l decoreaza nimeni pentru o astfel de idee pe stadionul Ghencea, Pisti-baci i-a scos pe moldoveni inapoi in teren dupa zece minute. A luat si masuri pentru siguranta jucatorilor cerindu-le moldovenilor sa continue meciul stind in centrul terenului si sa nu se mai abata catre tuse unde ar putea fi loviti din nou.

Pentru cei ce se indoiau ca regulamentele sint scrise diferit, in functie de echipa, nu-mi ramine decit sa adaug declaratia capitanului stelist Petre Marin inainte de partida: “cu Ceahlaul va fi un meci special”. De ce sa nu recunoastem, a fost.

In ultimii cincisprezece ani Rapid a fost, fara indoiala, echipa care a vindut cei mai multi jucatori si la cele mai mari preturi in tot fotbalul romanesc. Lucian Marinescu, Cristian Dulca, Bogdan Lobont, Ionel Ganea, Daniel Pancu, Marius Maldarasanu, Constantin Schumacher, Florin Bratu, Adrian Iencsi, Florin Soava, Razvan Rat, Ionut Mazilu, Daniel Niculae, Ranko  Despotovic, Elinton Andrade, Cristi Sapunaru sint nume de pe o lista mult mai lunga. Timp de cincisprezece ani, George Copos nu a tinut seama de interesele echipei sau de cele ale suporterilor si a vindut cu frenezie tot ce a putut vinde. Nu punem la indoiala talentul iesit din comun al lui George Copos la negustorie si nici pasiunea sa pentru afaceri. Ceea ce intereseaza aici este faptul ca suporterii au privit neputinciosi si cu inima strinsa cum vedetele Giulestiului au luat, una cite una, drumul altor cluburi in numele unui pret de sute de mii sau milioane de dolari sau euro. Jucatorii pe care tribuna i-a indragit au fost vinduti sau fortati sa plece in numele unui interes meschin: banii.

Cincisprezece ani de “vind, cumpar, schimb” i-au trebuit lui George Copos ca sa inteleaga ca pina si la fotbal performanta se obtine cu sufletul. Dincolo de salarii, prime sau cote de transfer, jucatorii trebuie sa joace cu sufletul, trebuie sa iubeasca tricoul si culorile clubului. George Copos a ratat afacerea cu Lutz Stache. Pus cu spatele la zid, patronul din Giulesti a decis sa joace potul. A plecat cu doua atu-uri: gradinita lui Viorel Hizo a dat rezultate peste asteptari iar echipa avea doi jupini cu suflet, Adrian Iencsi si Mircea Bornescu.

Plecind de la aceasta baza, George Copos s-a apucat sa construiasca cu migala. A adus virful cerut de Nae Manea, pe tinarul Edgars Gauracs, dar a intarit echipa si cu un rapidist, Ilie Iordache. Apoi, a vinat cu insistenta un alt rapidist pur-singe, Cristi Sapunaru. Pentru aducerea lui Cristi a calcat in picioare baremurile salariale si si-a asumat si riscurile unei suspendari. Lucrurile nu par sa se opreasca aici. Nae Manea l-ar mai vrea si pe Dacian Varga in lot. Sansele de a aduce “un jucator care s-ar plia usor la spiritul Rapidului”- cum il caracterizeaza George Copos- sint foarte mari. George Copos insa nu pare a se multumi doar cu un jucator care “s-ar plia la spiritul Rapidului”. El vrea sa mai aduca inca un rapidist adevarat. Tinta, conform presei, este Ionut Mazilu, jucatorul lui Arsenal Kiev. Nu stim daca George Copos va reusi in ultima clipa sa obtina acordul clubului ucrainean si al jucatorului care cistiga mai mult de o jumatate de milion de euro pe sezon.

Ceea ce se observa este ca, incepind cu Adrian Iencsi, continuind cu Mircea Bornescu, Ilie Iordache si Cristi Sapunaru, George Copos s-a straduit sa asambleze un lot formidabil, cum nu am mai vazut pina acum. George Copos isi inzestreaza gradinita cu rapidisti adevarati, jucatori cu experienta si lideri prin exemplul personal. Ionut Mazilu ar putea fi o completare extrem de fericita a acestui lot. Copiii ar putea creste privind la adevarate exemple de caracter, la niste jucatori care au lasat banii balta pentru a juca la Rapid. George Copos a devenit un adevarat vinator de suflete.

Multi au privit mirati banderola de capitan pe bratul lui Adrian Iordache la unul dintre meciurile amicale din Antalya. Lamurirea a venit atunci cind a izbucnit scandalul dintre Bornescu si Neves.

Mai exista posibilitatea ca dupa partida Liverpool FC- Unirea Urziceni de joi, George Copos sa primeasca un telefon tirziu in noapte “auzi, bre, mai ai tricoul ala cu numarul 24 liber? ca as veni si eu…”

Rapid si-a incheiat cantonamentul din Antalya cu un vis frumos si o repriza urita. Gradinita a jucat foarte bine in fata echipei din Poltava. Seniorii au stricat palmaresul. Cam toata lumea se indreapta spre casa. Am remarcat, in afara de meciurile Rapidului, doua partide elocvente: Gloria Bistrita- Terek Groznii 4-2 si Lokomotiv Sofia- Videoton 1-4. Gloria, fara sa aiba un atac devastator, a marcat patru goluri in poarta cecenilor mai abitir ca Armata Rosie, fara sa se uite la valoarea jucatorilor adversi. Despre Videoton nu trebuie sa adaugam nimic.

Mai avem o saptamina pina la reluarea campionatului. Premiul cel mare, la potou, este de 14 milioane de euro. Din acest motiv, dar si din altele, liga lui metica seamana cu o cursa de cai, sa zicem o cursa faimoasa pe distanta de doua mile. Patronii sint pe post de jochei (pentru ca antrenorii sint cin’spe la kil in aceasta competitie). In prima jumatate a cursei, caii (adica echipele) au cautat sa ocupe o pozitie cit mai avantajoasa pentru asaltul final. In pauza competitionala (asta este unul dintre detaliile care deosebeste liga lui metica de o cursa de cai veritabila), toata lumea si-a tras rasuflarea si a incercat sa adune toate resursele pentru sprintul la cravasa care va urma.

In lumea hipica, participantii la astfel de curse se numesc “stayers”. In timpul cursei participantii se desprind in doua categorii: cei ce lupta pentru onoruri pina la final (adevaratii “stayers”) si “also-rans”, cei ce lupta pentru evitarea lingurii de lemn.

Toti jocheii lui metica privesc cu ochii sticliti spre linia de finis (”finishing post”). Potul de 14 milioane ii scoate din minti. Planuri pentru viitor nu exista in nici o tabara. Toate transferurile, toate intaririle au fost facute cu mentiunea expresa “pina in vara, cu drept de…”. Ne asteptam, deci, la o cursa nebuneasca, pe viata si pe moarte, fara menajamente, fara reguli pentru trofeul lui metica. Stewarzii ar face bine sa se dea la o parte pentru ca nu sint doriti, nu sint acceptati, iar greutatea jocheului nu mai conteaza.

Rapiduletul din Giulesti reia cursa din pozitia a cincea. Pozitia nu este rea, la doar trei lungimi de trio-ul din frunte. Doua victorii acasa coroborate cu doua victorii in deplasare in primele patru etape ar propulsa Rapidul in frunte. Cravasat cum se cuvine de Renzo Rossi si Ciprian Panait, Rapid si-ar putea mari incet-incet avansul pina la fatidica etapa a zecea a lui Iuliu Muresan.

Calul care conduce cursa, CFR Cluj, are handicapul celui caruia ii sufla urmaritorii in ceafa. De asemenea, lotul este slabit prin plecarea lui Dubarbier iar atacantii il scot din sarite pe jocheu.

Unirea Urziceni este un “stayer” care va ramine in lupta dar care stie ca nu va putea invinge.

Fostul “Arsenal de Romania”, fost “Real Madrid al Romaniei”, fost si actual reprezentant al Armatei Rosii in Romania si-a incheiat hegemonia asupra fotbalului romanesc tocmai cind declarase ca o va incepe. Echipa lui Becali si a oilor sale este un “stayer” de temut. Calul este o gloaba aproape de pensie insa sustinerea de care se bucura, de la metica la Basescu, de la Nasu la comisiile federale, il face un competitor extrem de redutabil. Gloaba ramine insa tot gloaba si este greu de crezut ca va trece prima linia de finis, in ciuda tuturor dedesubturilor la care se va preta. Pentru ca se va preta.

FC Timisoara, echipa jocheului Iancu, ar putea fi un “stayer” extrem de redutabil. Jocheul Iancu apasa cu toata greutatea pe greabanul calului. Jucatorii vin si pleaca mai ceva ca in gara, echipa nu are nici o stabilitate, antrenorul sta pe o craca subtire. Calul lui Iancu va alerga distanta dar nu va termina primul. Un simplu egal la Bistrita in prima etapa ar destabiliza definitiv pretentiile lui Iancu. O infringere in Giulesti in etapa a treia va pune cruce cursei lui Iancu.

FC Vaslui este o candidata serioasa la victoria finala. Jocheul Porumboiu are toate mijloacele la indemina, cunoaste toate fineturile parcursului. Pozitia a sasea, la patru puncte de lider, este convenabila. Singurul semn de intrebare ramine capacitatea echipei lui Porumboiu de a face fata pina la final.

In cursa se mai afla FC Brasov si Dinamo, fost “Liverpool de Romania”. Primele etape, mai precis primele patru etape, ne vor arata daca cele doua echipe pot candida la victorie sau nu. Sacii sint goi in ambele tabere. FC Brasov (o echipa bogata pe vremea premierului Tariceanu) are o trupa cu ambitie, ”Liverpool de Romania” are o trupa cu nume. Cei sase competitori din fata nu pot fi depasiti usor. FC Brasov are un oarecare avantaj in fata ciinilor(uneori devine mai greu cu mai multi jochei in circa) dar este mai greu de crezut ca vreunul din cei doi cai poate ajunge primul la potou.

Marele Premiu al lui Metica va fi o cursa palpitanta si, paradoxal, va creste in intensitate pe masura ce pretendentii vor iesi din cursa unul cite unul. Din acest punct de vedere, campionatele din Anglia, Spania si Italia au devenit deja mai plicticoase.

Bookmaker-ii asteapta publicul. Suporterii rapidisti nu pot sa mizeze decit pe calul lui Berlusconi din Giulesti. Tot ce putem spera este ca la sfirsitul cursei rapidistii sa cinte cu biletul cistigator in mina. Semnele sint bune.

Daniel Pancu declara deunazi “Daca Rapid rateaza campionatul asta, isi rateaza destinul”. Daniel Pancu greseste. Rapidul este fara de sfirsit, ca si iubirea suporterilor sai. Un ghiont in plus nu are cum sa strice. Rapid se indreapta spre titlu.

Primul pas, saptamina viitoare, la Iasi.

Ne-am obisnuit deja cu ideea ca planeta se scufunda. George Copos a avut bunul simt sa recunoasca la TVR ca planeta nu se mai scufunda si ca toate lucrurile legate de Rapid au capatat calificativul mult imbunatatit de “provocari financiare”. L-am asteptat in zadar pe Al Gore sa apara la ProTV si sa ne vorbeasca detaliat despre incalzirea globala. Romanii l-ar primi cu flori. Cit despre El Nino, decit sa fii batut in strada, mai bine opresti un jandarm si il intrebi ce conditii trebuie sa indeplinesti pentru a beneficia de trei pulane pe spinare aplicate profesional, cu simt de raspundere si in cadru organizat.

George Copos este, asadar, marele cistigator moral la proba “hai sa speriem lumea cu vorbe goale”. Berlusconi din Giulesti a prins aripi si a servit recent o “arogantza” cum de mult n-am auzit. “Am vorbit cu Varga si vrea sa vina la Rapid” este o replica ramasa fara raspuns la gargara lui Becali “am vorbit cu baiatul si vrea sa vina la Steaua”. George Copos, un om precaut, a servit gogoasa de abia dupa ce Becali se potcovise deja cu pachetul armenesc. Vasile Siman, un om necajit si fara de parale, ne-a dat datele reale: nimeni nu a facut vreo oferta concreta.

Dupa chipul (cel nou) si asemanarea patronului, jucatorii rapidisti s-au avintat in lupta si au cistigat detasat o repriza de “cafting” pe pamint turcesc. N-au asteptat ca cehii sa “sara pe noi o suta”, ci au infipt din capul locului steagul romanesc pe “crincena reduta”. Totul a fost asezonat cu o ploaie de pumni si picioare care i-a facut pe cehi sa abandoneze lupta. Am remarcat ca, cel putin in aceasta privinta, Bornescu, Iordache si Marius Constantin reprezinta osatura echipei adica grupul pentru care orice detaliu conteaza.

Dincolo de acest episod regretabil dar care ne-a etalat o fateta ascunsa imbucuratoare a echipei, am remarcat un spirit de lupta pe care nu-l mai vazusem de la legendara partida din etapa a sasea jucata impotriva lui FC Vaslui. Echipa, condusa fiind pe tabela de scor, a revenit marcind doua goluri. Nae Manea afirma ca l-ar fi marcat si pe cel de-al treilea. Fara sa contestam spusele lui Manea, trebuie subliniat ca cele doua goluri marcate intr-o situatie neconvenabila reprezinta destul pentru a bucura sufletul oricarui rapidist. Asta vrea suporterul rapidist de la echipa lui.

Sa adaugam citeva cuvinte despre partida cu polonezii de la Jagellonia. Campionatul polonez nu este asa de reputat precum cel ceh. Totusi, Jagellonia a adunat doar trei infringeri in 17 etape si ocupa locul 10 datorita unei depunctari de 10 puncte. Nu cunoastem motivele depunctarii si nici nu ne preocupa. Ne preocupa mai mult faptul ca Rapid a ratat foarte mult si ca s-a multumit sa inscrie acel gol care asigura victoria. De data asta a mers, dar ne amintim ca la Bistrita, la Tg Jiu, in Ghencea si in Groapa trucul nu a tinut. Nici nu este de asteptat sa tina des. Din acest motiv, 2-2 -ul cu Banik Ostrava mi se pare mult mai bun. A demonstrat o anumita forta a echipei, spre deosebire de partida cu polonezii unde am remarcat o anumita stare de automultumire.

Astazi urmeaza reintilnirea cu Ionut Mazilu. Tribuna Giulestiului l-a iubit foarte mult pe Ionut Mazilu. Va fi o partida foarte melancolica pentru suporterii rapidisti, indiferent de rezultat. Gindul ca Alexandru Ionita a sarit in sus la oferta lui 1.FC Koeln in timp ce Ionut Mazilu n-a vrut sa plece din Giulesti pentru o oferta dubla ca valoare (atit pentru club cit si pentru jucator) ii va urmari pe suporterii rapidisti. Este obligatia de suflet a lui Ionita- dar si a lui Raduta- sa alunge regretele din inimile visinii.

Nu pot sa inchei fara a remarca o alta “arogantza” a lui George Copos. Atunci cind Metica Dragomir s-a trezit vorbind despre aminarea startului returului, George Copos a si clamat la tv si in presa scrisa ca este foarte bine, bla-bla-bla. George Copos are echipa si stie ca are echipa asa ca isi permite sa faca pe nababul la televizor. De fapt, ideea aminarii oficiale este o idee proasta insa metica a scos-o din palarie in disperare pentru a ajuta echipele care isi cauta inca fundasi prin Cipru, Rusia, Venezuela, Honduras sau Indonezia. Solutia corecta ar fi decizia asupra fiecarei partide in parte. Daca arbitrul va hotari ca partida Steaua- Ceahlaul (de exemplu) nu se poate disputa pentru ca gazonul din Ghencea este impracticabil, atunci partida sa fie aminata. Daca gazonul permite, atunci sa se joace. La fel pentru partida Unirea Urziceni- CFR Cluj, ca si pentru celelalte partide.

Schimbarea de ton a lui George Copos, rezolvarea reclamatiilor financiare, tendinta de intrare in legalitate a lui George Copos au adus si o noua stire: Lutz Stache “s-a intors din concediu” (in Germania sarbatorile dureaza din 18 decembrie pina in 8 februarie, din cite ne dam seama). Germanul este atras in continuare de Rapid dar este constient ca noua atitudine a lui George Copos va mari drastic pretul clubului. Stache este in continuare interesat dar nu mai manifesta acea siguranta a omului care stie ca va cumpara un Audi la pret de Wartburg.

Desi Rapid a avut si are de partea sa istoria, traditia si momentele de gratie, trecutul a apartinut cel mai adesea altora. Rapid a avut si va avea intotdeauna viitorul. Sa il privim cu incredere. Drumul spre titlu incepe astazi sub ochii lui Ionut Mazilu.

Rapid nu a dus niciodata lipsa de idoli si vedete. Istoria primului titlu recunoscut oficial este insotita de imaginea “gemenilor” Nichi Dumitriu si Puiu Ionescu. O fotografie de revista veche ne prezinta finalul dramatic al celor doi in Giulesti. Textul care insotea fotografia “Puiu pleaca in Germania, Nichi intra in spital” este graitor. Au urmat Sandu Neagu, “leul de la Guadalajara”, Lita Dumitru, Nae Manea, Willy Goanta, Nae Stanciu, Iulian Chirita si multi altii, fiecare cu povestea lui. Ramine istorica povestea lui Lita Dumitru “m-au incorporat si m-au dus la Bacau. Am facut salturi si culcaturi timp de 77 de zile pina cind am cedat si am semnat cu Steaua”.

In vremea mai recenta, Rapid a pierdut multe vedete. Daca Babontu sau Bratone au plecat la cluburi in voga, pe salarii grele, jucatori ca Ionut Mazilu sau Vasile Maftei nu au vrut deloc sa plece din Giulesti. Ne amintim vocea inecata a lui Ionut Mazilu care tocmai aflase ca a fost vindut la Dnepr “daca nu mai sint dorit aici, plec”. Ne amintim figura trista cu care Vasile Maftei, echipat inca in culorile Rapidului, s-a prezentat in cantonamentul noii sale echipe.

Un caz aparte il reprezinta Cristi Sapunaru. Batut la cap de super-oferta lui FC Porto, momit cu salariul oferit de clubul portughez, Cristi raspundea sec ca nu este interesat sa plece nicaieri. Pina la urma, George Copos a reusit sa-i faca brinci pe usa clubului si sa-l urce in avionul de Portugalia. Cristi si-a vazut de treaba si a jucat fotbal. Si-a trecut in palmares o evolutie superba pe Old Trafford intr-un sfert de finala al Ligii Campionilor. Vremurile s-au schimbat iar boacanele i-au adus lui Cristi o posibila suspendare in campionatul portughez.

Vremurile s-au schimbat si in Giulesti. George Copos cauta acum jucatori care sa joace cu sufletul pentru Rapid. Il are pe Adrian Iencsi. L-a adus pe Ilie Iordache. S-a agatat de Cristi Sapunaru. FC Porto dorea sa-l imprumute in Grecia. Adrian Porumboiu, un om care se pricepe la fotbal, a intuit pericolul intoarcerii lui Cristi in Giulesti si l-a momit cu o suma de bani peste posibilitatile Giulestiului. Cristi Sapunaru i-a explicat boss-ului moldovean ca pentru el exista o singura echipa iar acesta a inteles si s-a inclinat.

George Copos pare sa fi invatat repede lectia. A facut o declaratie de care nu-l credeam capabil: “Il luam pe Cristi chiar daca nu va avea drept de joc. Il tinem in lot pentru echipa”. Poate ca a inceput sa-si dea seama ca Gerrard la Liverpool FC, Casillas la Real, Maldini la Milan au reprezentat si reprezinta mai mult decit niste goluri sau nouazeci de minute de efort pe teren.

Cristi Sapunaru revine in Giulesti asa cum altcineva se intoarce acasa dupa un drum lung si obositor. Cristi va privi lung catre peluza Giulestiului in speranta ca nu a fost uitat. Intimplarea face ca primul meci acasa al Rapidului va fi impotriva Unirii Urziceni. Cristi se va uita lung la Vasile Maftei “ce faci, Vasile, ai incurcat echipamentul?”. Toata peluza Giulestiului va remarca lacrimile din ochii lui Vasile Maftei. Va fi prea tirziu. Cristi va cinta impreuna cu galeria Imnul Rapidului.